Liliana Hadji

Acesta este un spațiu care cuprinde articole, experimente, participări la evenimente, resurse video care vă vor sprijini să vă familiarizați mai bine cu conceptele dezvoltării umane și provocărilor psihologice cu care oricine se poate confrunta. De asemenea, vom împărtăși impresii referitoare la impactul evenimentelor la care luăm parte.

Nu vă impacientați dacă funcționalitatea acestei secțiuni nu este conform așteptărilor voastre! Încă se lucrează (în mod continuu...) la partea aceasta! JUST ENJOY!

  • Acasă
    Acasă Aici veți găsi toate articolele blogului din www.artterapie.ro.
  • Categorii
    Categorii Afișează o listă a categoriilor acestui blog.
  • Etichete
    Etichete Afișează o listă cu etichetele folosite în blog.
  • Bloggeri
    Bloggeri Caută autorul tău favorit din www.artterapie.ro E-Blog.
  • Team Blogs
    Team Blogs Găsește Echipa ta favorită aici.
  • Arhive
    Arhive Conține o listă cu articolele publicate anterior în E-Blog.
  • Autentificare

Bătrânica și pufuleții

de în Minutul de frumusețe
  • Mărime Font: Mai mare Mai mic
  • Afișări: 1503
  • Tipărește
1503

Mergeam liniștită pe stradă. Îmi știam traseul și scopul. În drumul meu, la un colț de bloc, o bătrânică. Avea în față o păturică pe care instalase câteva lucruri de vânzare. Ea, bătrânica, avea o față puternic ridată, dar niște ochi extrem de expresivi pe care i-am privit rapid, fără să insist, ideea de îmbătrânire încă mă sperie... Mi-au atras atenția merele dulci, al căror sezon a debutat. Erau pline de găuri de vierme, dar nu conta, erau ”bio”. I-am achitat tranzacția și am dat să plec. Încercase să îmi spună ceva, legat de niște pufuleți. La început senzația mea a fost că cerșește. Am plecat aproape smulsă de repulsia gestului asta a fost prima reacție. Dar după câțiva pași mi-am dat seama că nu era un gest de a cerși, ci cu siguranță, pentru că abia se deplasa, a vrut să mă roage să o ajut să cumpere o pungă de pufuleți. Simțeam că mi se scurge toată moralitatea pe corpul meu, în inimă simțeam o compasiune de necuprins. Aveam deja un plan: mă opresc la primul magazin, iau punga de pufuleți și mă întorc (contrar planului meu în contratimp). Zis și făcut! S-a rezolvat imediat. M-am întors cu o bucurie de nedescris, făceam o (minusculă) faptă bună... I-am întins fericită punga de pufuleți, a luat-o ferm, m-a privit și în clipa cât am rămas acolo, a reușit să-mi spună: ”mânca-o-ar mama de fată scumpă!”. Cred că amândouă am rămas surprinse... și fericite.

Minutul de frumusețe de astăzi a fost legat de mecanismele minții mele, de felul în care compasiunea m-a învăluit și nu mi-a dat pace până nu am rezolvat problema (evident, într-un fel care să genereze soluții :) ).

Mulțumesc vieții pentru permanenta provocare de autocunoaștere.

 

URL Trackback pentru acest articol din E-Blog.

Spune-ți părerea! Scrie un comentariu!

0
termenii și condițiile.
  • Nu au fost găsite comentarii

Contact

  • Telefon: 004 0740 034 310
  • Telefon: 004 0736 434 581

Conectează-te

Sunt prezentă în rețelele sociale!
Urmărește și intră în contact!